Viata Practica
Când copiii vin pe lume, prima lor funcţie este aceea de a se adapta mediului lor înconjurător, astfel încât să poată deveni membrii ai unui grup social căruia îi aparţin în mod unic. Mecanismul prin care se întâmplă acest lucru este unul de absorbire a tuturor elementelor din jur, urmând îndemnuri interioare vitale comune tuturor copiilor.
Primele elemente percepute şi absorbite de fiinţa copilului sunt reprezentate de numeroasele niveluri de ordine existente în casa proprie. Activităţile zilnice întreprinse de către adulţi pentru a stabili, a menţine şi a îmbunătăţi mediul de viaţă; grija pentru alţii şi grija pentru sine; ceremonia şi ritualul ospitalităţii; toate acestea sunt profund fascinante pentru copil deoarece sunt estetice, logice şi uşor de înţeles. Ritualurile existenţei de zi cu zi asigură confortul şi siguranţa necesare pentru dezvoltarea copilului. Dacă un copil este întâmpinat şi primit bine, mediul său de acasă va deveni o sursă de interes deosebit, dorinţa de a participa la activităţile familiei sale fiind una puternică, la fel precum şi impulsul de a deveni un membru independent şi implicat al grupului său. Independenţa şi participarea se pot realiza doar dacă unui copil i se acordă libertatea de a-şi urma instinctele care îl determină să interacţioneze cu mediul său în procesul de auto-construire. În societăţile simple, copiii chiar participă la viaţa de zi cu zi a familiei, spre binele şi mulţumirea lor. În societăţi mai complexe, copiii trăiesc vieţi mult mai separate, iar bogăţia experienţei umane asigurată de o legătură strânsă, de o comuniune coerentă se pierde în cazul acestora, în detrimentul întregii lor dezvoltări. În mod evident, mecanismul adaptării deţine un rol important, iar Exerciţiile de Viaţă Practică, care sunt fundamentul unui mediu Montessori, asigură un întreg spectru de activităţi concrete care permit copiilor să-şi dezvolte controlul şi coordonarea mişcării, să devină conştienţi de mediul din jur, să-şi dezvolte modele de ordine mentală, obiceiuri de muncă independentă, responsabilitatea şi multe alte caracteristici umane care se pot obţine doar prin muncă spontană şi cu un anume scop. Exerciţiile de Viaţă Practică sunt clasificate în categori precum Exerciţii Preliminare, Îngrijirea Mediului, Îngrijirea Personală, Graţie şi Curtoazie şi Mişcare. Există materiale pentru fiecare dintre aceste categorii, adaptate dimensiunilor copiilor, intereselor şi abilităţilor acestora. În principiu, aceste exerciţii sunt aceleaşi peste tot în lume, însă diferă ca formă în diferite societăţi, de vreme ce reflectă viaţa casnică a unei culturi anume, în cadrul căreia este alcătuit mediul Montessori.