Educatia Montessori

Un crâmpei de istorie...

Şcoala publică, gratuită şi obligatorie aşa cum o cunoaştem, a luat fiinţă în Prusia în a doua jumătate a secolului al 18-lea şi prima jumătate a secolului al 19-lea. Punând mare accent pe obedienţa şi pe conştiinciozitatea subiecţilor săi, permitea evitarea revoltelor, precum cea din Franţa. Napoleon revine la acest sistem, spunând că îl va ajuta să conducă opinia publică. Şi s-a extins la nivel global.

Aşadar şcoala a luat naştere în vremea revoluţiei industriale. Creată pentru muncitori şi finanţată de proprietarii de fabrici, şcoala era doar o replică a structurii societăţii, posibil cu rezultate îmbunătăţite.

În funcţie de vârstă astfel de rezultate erau de aşteptat. Educatorul era un servitor civil care aplica programul desemnat de către o administraţie. Acest fapt a rezultat într-un sistem mecanizat în care 30 de elevi au un singur profesor la o materie, cu un conţinut predeterminat.

Şcoala ajunge să semene cu o fabrică, cu numere, clasificări, statistici şi selecţii care dezumanizează procesul de învăţare.

Principiile educaţiei se conturează oarecum neaşteptat în anii 1970, având ca scop un model de dezvoltare a copilului: obiectivul părinţilor era acela ca al lor copil să înflorească din punct de vedere emoţional (să fie fericit) şi intelectual (să ajungă la potenţialul său maxim).

În anii 1960-1970, psihiatrii şi psihoanaliştii au denunţat în unanimitate efectele autorităţii, ca fiind vinovăţia, inhibarea, stupiditatea şi nevroza.

Şi greu de negat mai apoi, apariţia demotivării, a problemelor comportamentale şi chiar a ignoranţei.

Astfel, plecând de la această observaţie, apare tendinţa şi nevoia reintroducerii autorităţii...

Problemele legate de şcoală s-au transformat în ultimul deceniu într-o adevărată bătălie. O dispută deranjantă şi fără de speranţă.

Reformele sunt rareori bazate pe probleme concrete. Schimbările sunt mai degrabă superficiale. Dezbaterile nu atacă niciodată rădăcinile problemei.

În prezent calitatea unei şcoli este recunoscută în funcţie de rezultatele elevilor săi. Astfel profesorii şi elevii muncesc pentru testări. Însă cercetările ne arată că persoanele care muncesc pentru a învăţa cu scopul trecerii unui examen, muncesc într-un mod superficial şi uită rapid. Totuşi copiii au o inclinaţie naturală puternică de a învăţa.

 

Scolile Montessori

În Statele Unite există peste 4000 de şcoli Montessori. Multe alte mii se găsesc pe cele şase continente ale lumii, iar numărul lor este în creştere în fiecare an.

Pentru a explica de ce, să începem prin a menţiona ce nu sunt şcolile Montessori.

De vreme ce li se permite copiilor să îşi aleagă singuri activităţile, o preocupare des întâlnită este: „Montessori pare distractiv pentru copii, dar chiar învaţă ceva? Este posibil să pleci de la o educaţie Montessori pentru a reuşi şi pentru a avea o carieră de succes?”

„Montessori m-a învăţat despre bucuria descoperirii” spune Will Wright, inventatorul jocului video cu succes internaţional Sim City.

Cei doi co-fondatori ai Google, fondatorul site-ului Amazon, creatorul Wikipedia şi multe alte figuri importante din întreaga lume au trecut prin şcoli Montessori.

Potrivit unui studiu american, la vârsta de cinci ani, elevii Montessori obţin rezultate mai bune la citit şi la matematică decât colegii lor din şcolile tradiţionale. La vărsta de 12 ani, au mai multă imaginaţie, un sentiment mai profund al vieţii în comunitate şi al dreptăţii. Un cercetător francez a aflat de asemenea că Montessorienii s-au adaptat mai uşor la o educaţie superioară, cu niveluri scăzute de anxietate şi rezultate mai bune.

 

Cum funcţionează?

Curriculumul Montessori are peste 100 de ani. Maria Montessori a fost una dintre primele femei doctor. Aceasta a fost interesată de copii şi de modul în care învaţă aceştia. A fost prima care a afirmat că nu ea este autorul metodei sale. Ci copiii. Pentru că aşa a creat-o, observând copiii cum învaţă.

 

Ce a descoperit aceasta?

Copiii sunt avizi să înveţe! Acest adevăr este inima care bate în toate şcolile Montessori. Nu este un fapt recunoscut în mod obişnuit. De cele mai multe ori considerăm că un copil are nevoie de recompense sau de ameninţări cu pedepsirea pentru a învăţa. Putem compara copilul cu o plantă. Dacă grădinarul vrea ca planta să crească, va creşte mai repede dacă acesta pune presiune asupra ei? Planta va creşte natural dacă i se asigură mediul de care are nevoie. Lumină, apă şi suficientă căldură. Rolul unui educator Montessori poate fi comparat cu rolul acestui grădinar. Să aducă împreună toate elementele necesare copilului pentru a se dezvolta singur.

 

Clasele cu elevi de vârste multiple

 

Unul dintre cele mai importante aspecte într-o clasă Montessori este acela al prezenţei copiilor de vârste multiple în aceeaşi încăpere.

Acest fapt duce la câteva efecte. Oportunitatea acordată copiilor mai mici să înveţe de la copiii mai mari care deja cunosc foarte bine ceea ce trebuie să înveţe cei mici şi în acelaşi timp oferă copiilor mai mari ocazia de a reprezenta modele de urmat pentru cei mici, şi de asemenea, să-şi reîmprospăteze ceea ce au învăţat, ghidându-i pe copiii mai mici. Aşa cum observăm, realizăm cum copiilor le place să se ajute între ei şi că au mult mai multă răbdare să asculte o explicaţie cănd aceasta le este dată de către un coleg decât de către un adult.

Toate acestea transformă o clasă Montessori într-un spaţiu propice colaborării şi lipsit de competiţie.

 

Rolul educatorului

Când intră într-o clasă Montessori, oamenilor li se pare de obicei foarte diferită de clasele tradiţionale. Într-o clasă tradiţională se găsesc bănci puse în rând, o catedră a educatorului în faţă, şi educatorul care conduce clasa. Montessori nu este aşa deloc. Educatorul nu se află acolo ca să conducă clasa, educatorul este acolo ca şi ghid, ca îndrumător al elevilor, în vreme ce aceştia învaţă prin aceste materiale puse la îndemână. Educatorul urmează copilul, care este liber să-şi descopere propriile interese, cu o anumită măsură. Clasele Montessori trebuie să îndeplinească aceleaşi standarde ca orice altă clasă. Însă copiii au de ales în ceea ce priveşte materialele cu care lucrează zi de zi. Clasele Montessori au adesea intervale de câte trei ore fără întrerupere, în care copiii pot lucra cu aceste materiale care le oferă şansa să devină cu adevărat absorbiţi de ceea ce fac. Iar acest lucru chiar îi ajută în a-şi dezvolta abilităţi de concentrare care le vor servi la fel de bine şi mai târziu în viaţă.

 

Materiale cu control al erorii

Materialele au inclus un control al erorii. Când elevul termină o activitate, acesta ar trebui să poată spune singur dacă a îndeplinit-o corect sau nu. Şi ceea ce se realizează prin acest fapt este că elevului i se oferă independenţă şi autonomie în propriul proces de învăţare. Nu depinde de educator pentru a i se spune dacă a greşit sau nu. Aşadar copilul lucrează şi se corectează singur, deoarece doreşte să progreseze, şi nu să facă pe plac educatorilor sau părinţilor săi.

 

Abilităţi pentru viaţă

Abilităţile pentru viaţă sunt o parte importantă a curriculumului Montessori. S-ar crede că o clasă Montessori, în care 25 – 30 de copii de la 3 la 6 ani care lucrează individual la ceva diferit, este destul de gălăgioasă şi haotică. Însă nu este aşa. Este plină de calm, linişte, şi toată lumea se concentrează, toată lumea se poartă frumos cu cei din jur, deoarece educatorii acordă o mare importanţă stabilirii normelor de „Graţie şi Curtoazie”. Aceştia predau pe înţelesul tuturor bunele maniere şi metode de rezolvare a conflictelor. Deoarece există atât de multe interacţiuni între elevii unei clase Montessori, copiii îşi însuşesc cu adevărat aceste abilităţi de colaborare pe care dorim să le dezvoltăm în elevii noştri ca aceştia să devină oameni de succes.

 

Fiecare copil lucrează în ritmul propriu

Un alt lucru bun este acela că Montessori este pentru copiii din orice clasă socială, din orice cultură, supradotaţi sau cu dizabilităţi mentale, deoarece fiecare poate lucra în ritmul propriu. Cei mai avansaţi nu se vor plictisi şi pot progresa, în vreme ce cei mai înceţi pot folosi cât timp le este necesar fără să devină iritaţi de ideea că rămân în urmă.

 

Pasiunea pentru învăţare

Un lucru minunat referitor la Montessori este acela că dezvoltă pasiunea pentru învăţare în copil. Copiilor Montessori le sunt acordate timpul şi oportunitatea de a-şi afla propriile interese şi de a studia în profunzime lucrurile care îi interesează cu adevărat. Întâlnim adesea în licee elevi care sunt deziluzionaţi şi fără interes pentru şcoală. Montessori cultivă cu adevărat interesul elevilor faţă de învăţare.

 

Pentru un viitor mai bun

Maria Montessori a avut convingerea că un copil care experimentează viaţa în acest mod în primi săi ani, va căuta experienţe similare şi pe viitor. Aceasta a considerat că un copil care creşte văzându-se pe sine ca fiind un membru implicat al unei societăţi pozitive îşi va dori o lume care să îi permită aceeaşi experienţă. Acesta este fundamentul unei societăţi bazate pe respect faţă de toţi ceilalţi, recunoscându-ne asemănările şi în acelaşi timp acceptând bogăţia diferenţelor dintre noi.

 

„Dacă dorim să aducem pace în lume, trebuie să începem cu copiii noştri.”  

                                                                                                       Mahatma Gandhi

 

***Acest text este tradus si adaptat dupa articolul A little Bit of History... - KidsRfuture